marți, 14 noiembrie 2017

Coliva - evolutie in timp

              Coliva are origini inainte de crestinism, nefiind inventia crestinilor. Originile ei se regasesc in ritualuri pagane, mai exact in manifestarile mortuare precrestine legate de cultul pamantului ca divinitate.
            Coliva era utilizata inca de pe vremea tracilor pentru celebrarea strabunilor, desi era utilizata si ca aliment profan. Conceptul de baza era legat de credinta ca pamantul este purtator de viata si implicit de seminte. Cum graul era principala samanta atunci era legat de divinitate.
            Legatura dintre ritualul mortuar si coliva o reprezinta faptul ca nasterea graului din care era facuta coliva simboliza puterea zamislitoare si purtatoare de nemurire a pamantului. Deci, desi are origini pagane, coliva a fost adoptata de crestinism si consolidata, chiar de Iisus Hristos, care i-a sfatuit pe apostoli sa pretuiasca bobul marunt care moare ingropat in pamant, dar ”va aduce roade”. La fel si trupul care piere elibereaza sufletul sa urce in Imparatia lui Dumnezeu.
            La ortodocsi orice pomenire a mortilor este insotita de coliva. Aceasta se aduce la biserica, impreuna cu o sticla de vin, pentru sfintire. Coliva reprezinta trupul celui adormit intru cele vesnice si este o expresie a credintei in nemurire si inviere. Este facuta din boabe de grau sau arpacas. Insusi Mantuitorul a infatisat boabele de grau ca simboluri ale inverii trupurilor: ”Dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune” .
            Coliva a aparut in vremea imparatului Iulian Apostatul care, dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din pieţele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului Mare. In aceste momente, Sfantul Teodor i-a aparut in vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului si i-a poruncit acestuia sa-i anunţe pe crestini sa nu cumpere nimeni nimic din piaţa, ci mai degraba sa manance grau fiert cu miere, adica ingredientele din care se face coliva. Astfel crestinii au mancat coliva si s-au pazit de capcana dusmanilor. Nimeni n-a cumparat din bucatele imparatesti. Acestea s-au stricat in saptamana aceea si au fost aruncate in mare. Imparatul a poruncit apoi sa se aduca in targ bucate obisnuite, rusinandu-se de fapta lui. La putin timp dupa aceasta intamplare a fost randuita in calendar sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Teodor, in prima sambata a Postului Mare. De atunci si pana in zilele noastre in prima sambata din Post se face pomenirea mortilor si a Sfantului Teodor Tiron.

Zile in care se face coliva:
  • la inmormantarea celor dragi;
  • la parastasele celor adormiţi (3 zile, 9, 40, un an, 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani etc.);
  • la marile sarbatori ale Bisericii, la praznicele impararesti sau la zilele de pomenire ale sfinţilor al caror nume il purtam.
  • De  Mosii de Toamna, cand se face Pomenirea mortilor.

Reteta originala:
Initial, coliva traditionala se prepara din grau fiert miere si nuci. Nu au fost alese intamplator nucile, fiindca au forma de cruce. Ulterior, mierea a fost inlocuita cu zahar, graul cu arpacas, iar pe langa nuci se mai folosesc cacao, cocos, scotisoara, stafide si bomboane pentru ornat. In unele tari coliva este asezonata cu fructe, linte, susan sau alte cereale. Crestinii ortodocsi japonezi inlocuiesc graul cu orez.
In balcani si in Romania reţeta a ramas foarte aproape de cea originala (grau fiert cu miere si miez de nuca), insa foarte des crestinii opteaza pentru comenzi coliva ce pot fi date la cofetariile din zona in care locuiesc. (coliva bucuresti). Coliva este folosita si de catre grecii catolici sau de greco-catolicii romani, chiar de unii evanghelici din Transilvania.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu