Coliva are origini inainte de crestinism, nefiind inventia crestinilor.
Originile ei se regasesc in ritualuri pagane, mai exact in manifestarile
mortuare precrestine legate de cultul pamantului ca divinitate.
Coliva era utilizata inca de pe
vremea tracilor pentru celebrarea strabunilor, desi era utilizata si ca aliment
profan. Conceptul de baza era legat de credinta ca pamantul este purtator de
viata si implicit de seminte. Cum graul era principala samanta atunci era legat
de divinitate.
Legatura dintre ritualul mortuar si
coliva o reprezinta faptul ca nasterea graului din care era facuta coliva
simboliza puterea zamislitoare si purtatoare de nemurire a pamantului. Deci, desi
are origini pagane, coliva a fost adoptata de crestinism si consolidata, chiar
de Iisus Hristos, care i-a sfatuit pe apostoli sa pretuiasca bobul marunt care
moare ingropat in pamant, dar ”va aduce roade”. La fel si trupul care piere
elibereaza sufletul sa urce in Imparatia lui Dumnezeu.
La ortodocsi orice pomenire a mortilor
este insotita de coliva. Aceasta se aduce la biserica, impreuna cu o sticla de
vin, pentru sfintire. Coliva reprezinta trupul celui adormit intru cele vesnice
si este o expresie a credintei in nemurire si inviere. Este facuta din boabe de
grau sau arpacas. Insusi Mantuitorul a infatisat boabele de grau ca simboluri
ale inverii trupurilor: ”Dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca
roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si
trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru
nestricaciune” .
Coliva
a aparut in vremea imparatului
Iulian Apostatul care, dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin
guvernatorului orasului Constantinopol sa stropeasca toate proviziile din
pieţele de alimente cu sangele jertfit idolilor, in prima saptamana a Postului
Mare. In aceste momente, Sfantul Teodor i-a aparut in vis Arhiepiscopului
Eudoxie al Constantinopolului si i-a poruncit acestuia sa-i anunţe pe crestini
sa nu cumpere nimeni nimic din piaţa, ci mai degraba sa manance grau fiert cu
miere, adica ingredientele din care se face coliva. Astfel crestinii au mancat
coliva si s-au pazit de capcana dusmanilor. Nimeni n-a cumparat din bucatele imparatesti.
Acestea s-au stricat in saptamana aceea si au fost aruncate in mare. Imparatul
a poruncit apoi sa se aduca in targ bucate obisnuite, rusinandu-se de fapta
lui. La putin timp dupa aceasta intamplare a fost randuita in calendar sarbatoarea
Sfantului Mare Mucenic Teodor, in prima sambata a Postului Mare. De atunci si pana
in zilele noastre in prima sambata din Post se face pomenirea mortilor si a Sfantului
Teodor Tiron.
Zile in care se face coliva:
- la inmormantarea celor dragi;
- la parastasele celor
adormiţi (3 zile, 9, 40, un an, 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani etc.);
- la marile sarbatori ale
Bisericii, la praznicele impararesti sau la zilele de pomenire ale
sfinţilor al caror nume il purtam.
- De Mosii de Toamna,
cand se face Pomenirea mortilor.
Reteta originala:
Initial, coliva traditionala se prepara din grau fiert miere si nuci. Nu au
fost alese intamplator nucile, fiindca au forma de cruce. Ulterior, mierea a
fost inlocuita cu zahar, graul cu arpacas, iar pe langa nuci se mai folosesc
cacao, cocos, scotisoara, stafide si bomboane pentru ornat. In unele tari
coliva este asezonata cu fructe, linte, susan sau alte cereale. Crestinii
ortodocsi japonezi inlocuiesc graul cu orez.
In balcani si
in Romania reţeta a ramas foarte aproape de cea originala (grau fiert cu miere si
miez de nuca), insa foarte des crestinii opteaza pentru comenzi coliva ce pot fi date la cofetariile din zona in care locuiesc.
(coliva bucuresti). Coliva este
folosita si de catre grecii catolici sau de greco-catolicii romani, chiar de
unii evanghelici din Transilvania.
